Monografia comunei

1. PREZENTAREA DESCRIPTIVĂ

Suprafața totală a comunei este de 10.363 ha .

În prezent comuna are opt sate: Ciorăni, Văleni şi Ruşi – care formează „centrul” comunei (de menţionat că nici un sat nu poartă numele de Belceşti), apoi Tansa, Satu-Nou şi Munteni, pe malul stâng al Bahluiului. Pe malul drept al aceluiaşi râu se află satele Ulmi (cel mai vechi, acum şi cel mai mic ca suprafaţă şi număr de locuitori) şi Liteni.

            Satele existente sunt formate fie prin roire (Ulmi, Ciorăni, Văleni, Ruşi), fie prin împroprietărire (Liteni, Munteni, Satu-Nou, Tansa).

           Ulmi – sat din dreapta râului Bahlui, probabil cel mai vechi din cele existente. Deşi atestat documentar la 1597, 2 august, în timpul domnitorului Irimia Movilă, satul este menţionat, prin relaţie, în anul 1437, în timpul lui Ilie (fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun). Într-un document din acel an, este specificat că boierul Toader, primea o suprafaţă de pământ ce se afla „în jos de Hârlău, despre movila Hodora, unde dau Iezărenii şi Ulmii cu capetele în hotarul moşiei Giuleştilor”. Numele satului vine de la pădurea în care creşteau ulmi (arbori care cresc şi acum în zonă). Într-un document din 1448, îl regăsim sub numele de Bereşteni (Ghereșteni) – termen derivat din cuvântul бересш (ulm în slava veche). Vechimea satului este dată şi de numele de familie – care arată ocupaţii legate de agricultură – Ciobanu, Baciu, Bârsan, Grădinaru, Harbuz, Prigoreanu, Murariu, profesii – Condac, Cojocaru sau venite din satele vecine: Hodoreanu, Gugeanu, Rusu. 

            Satul Ciorăni (Cioreni, Ciorani) este menţionat pentru prima dată într-un uric, din 25 ianuarie 1634, semnat de Moise Movilă. Acesta dăruieşte lui Sturza Diac, Poiana Ciorenii. Este posibil ca între pădurea de ulmi, de pe partea dreaptă a Bahluiului şi cea de plopi de pe partea stângă (pe malul iazului Plopi), pe acest platou foarte frumos (binecuvântat de Dumnezeu) să fi existat o poiană. În copacii din jurul poienii şi-ar fi găsit sălaş aceste înaripate şi care nu numai că au dat numele satului, dar nici nu ne-au mai părăsit până în ziua de azi.

O altă variantă ar fi că aici ar fi venit prin anul 1820 oameni de la Fântânele (cătunul Cioara), aşezat lângă dealul cu acelaşi nume. Cauza venirii lor, a părăsirii satului, unde s-au născut a fost ciuma lui Caragea (ciuma – boală asiatică deosebit de molipsitoare, care a bântuit satele noastre în timpul lui Scarlat Vodă Alexandru Calimah, contemporan cu Caragea Vodă). Boala care a făcut multe victime este cunoscută în istorie sub numele de „ciuma lui Caragea”. Aceşti oameni, fie au format un cătun separat, fie s-au alipit celui deja existent. Se constată nume de familie comune celor două localităţi, cum ar fi Oancea, Săndulache, etc., care coexistă alături de Ciobanu, Plugariu, Rotariu, Cojocariu, Neculcea, Nistor, Mihăilă, Popescu.

            Ca o consecinţă a aceleaşi „ciume”, prin anul 1805 se formează, prin roire, satul Văleni. Locuitorii din Ulmi înspăimântaţi de boala năprasnică, părăsesc satul şi se aşează fie în vestul satului formând Polienii, fie trec Bahluiul, şi se aşează în şesul acestuia la S-E de Ciorăni. Fiind pe vale, i s-a spus cătunului Văleni. Aici găsim nume de familie asemănătoare cu cele din Ciorăni – cu care s-au unit mai târziu, dar şi altele cum ar fi: Vatamanu, Ştefan, Vatavu, Prihor, Cojocariu, Butnariu, Chelea, Habageru, Tănase.

Polieni (Polenii, Poleni) – este menţionat în documente (Gh. Platon „crâşmele din Polieni şi Gugea”) în anul 1833. Numele satului vine de la Dealul Polieni (care s-a numit aşa de la proprietarul acestuia, boierul Polianu). Îl regăsim la recensământul din anul 1898, de asemenea la recensămintele din anii 1930 şi 1941. Nu mai apare la recensământul din 1956. După al II-lea Război Mondial populaţia satului a mai scăzut, apoi s-a contopit cu satul Ulmi. Şi acum locuitorii satului Ulmi, fac distincţie între Ulmi (la E) şi Polieni (la V), unde se află biserica, cimitirul şi şcoala. Pe hartă şi în documentele de la primărie apare numai satul Ulmi (cel mai mic din comună ca număr de locuitori şi suprafaţă).

           Satul Ruşi se află în partea de E (faţă de Centru) în şesul Bahluiului, la baza dealului cu acelaşi nume; numit aşa deoarece la înfiinţare locuitorii erau vorbitori de limba rusă (ucraineană).

            Despre înfiinţarea satului am aflat dintr-un document aflat în arhiva primăriei (redactat în chirilică). Acesta consemna că în prima jumătate a secolului al XIX-lea s-a aşezat aici un grup de 125 familii, veniţi din Nordul Bucovinei – Galiţia – Podolia). Ei au venit aici din cauza condiţiilor grele de trai, în vederea unei vieţi mai bune. Aceasta s-a făcut după ce o delegaţie de oameni, având conducător pe sardarul Venier, au obţinut un zapis – aprobare de a se aşeza la Belceşti, ţinutul Ieşilor. Au fost şi ei împroprietăriţi la 1864, fapt ce demonstrează că la 1864 cătunul era deja înfiinţat. Numele de familie existente, asemănătoare în Bucovina de Nord par să fie un argument al amintitului zapis. Reţinem astfel: Marciuc, Melenciuc, Săiciuc, Panţiruc, Miaucă, Vatamanu (Vatamaniuc).

            Vechea vatră a Belceştilor s-a aflat pe treptele teraselor inferioare, pe versantul stâng al Bahluiului, între văile tăiate de pâraiele Izmana şi Coada Râpei (Râpa Bârlădenilor). Şi azi spunem „De Vale”, „Divale”, „La Centru”, „În Centru”. Aici probabil era locul de întâlnire a obştii, locul târgului săptămânal sau de întâlnire în zilele de sărbătoare. Cu timpul s-au adăugat noi cătune – Ciorăni, Văleni, Ruşi care s-au unit cu centrul. Aici în timpul domnitorului Mihail Sturza (1834-1849) s-a stabilit locul pentru şcoală, biserica fiind deja construită.

            Acest centru a polarizat celelalte sate (înfiinţate prin împroprietărire) care le vom prezenta în continuare.

              Satul Liteni (Ulmii Noi, Ulmi-Liteni) – denumire omonimă cu localitatea eponimă din judeţul Suceava, de unde au venit oameni ce au fost împroprietăriţi. Actul de înfiinţare a satului datează din 1879. Toponimul „Liteni” îl întâlnim într-un uric din 3 iunie 1429 în care se spune despre „Costea Liteanul ca stăpân al moşiei Liteni” din zona Sucevei. Acest uric din 1437, pomeneşte despre actualul teritoriu al satului Liteni de Iaşi, ca fiind dăruit de voievodul Ilie, unui oarecare Toader, locul aflându-se în ţinutul Hârlăului, „despre movila Hodora, unde dau Iezărenii şi Ulmii cu capetele în hotarul moşiei Giuleştilor”.

            Iezărenii şi Giuleştii, aparţin comunei Cotnari, azi sate dispărute, au rămas nume de moşii.

            Nume de familie specifice satului: Cazacu, Carja, Moisa, Simion, Tălămbuţa, Tihulcă, Pralea.

            Acelaşi an, 1879 este anul înfiinţării şi a satului Munteni, tot prin împroprietărire. Iniţial s-a numit Vaideei (Vai de ei!) deoarece, se spune, că atunci când s-au stabilit aici sătenii şi-au făcut bordeie în pământ, ducând o viaţă modestă. Aş mai adăuga că aceşti oameni, au o fire deschisă, pusă pe glume, de aceea şi-au botezat satul cu o ... interjecţie. Se poate ca actualul sat să fi dezvoltat, după un cătun Vai de Ea, existent în anul 1865 (după „Tezaurul toponimic al României-Moldova”, vol. I, Bucureşti, 1991) devenit în timp Vai de Ei, iar după 1879 – Munteni. Vai de Ea se regăseşte la reforma lui Cuza.

            Denumirea de Munteni este dată de faptul că oamenii veniţi aici erau de la munte. Însăşi plasa din care veneau se numea Muntele.

            Numele de familie amintesc satele din care provin: Pipirigeanu, Tătăruşanu, Bârgăuanu. Unele nume amintesc de opera lui Creangă: David, Creangă, Diaconu, altele provin din feminine precedate de articolul posesiv-genitival: Adochiţei, Amoaşei, Amarinei, Apochiţei, Avarvarii (Avârvării), Apopei, Azoiţei.

       Satu-Nou, numit aşa, deoarece împreună cu Tansa sunt ultimele sate fondate, pe teritoriul comunei noastre, în anul 1895. De la data înfiinţării, şi până în anul 1908, s-a numit Belceştii Noi – aici aşezându-se însurăţei din satele de la Centru, după împroprietărirea de după Războiul de Independenţă. Numele de Belceştii Noi, exprima mai bine situaţia formării lui. Schimbarea numelui a fost consemnată în Registrul de Stare Civilă 1908 (pentru născuţi / pag. 172), aflat în Arhiva Primăriei Belceşti. Numele de familie sunt identice – în marea lor majoritate -  cu cele din Belceşti-Centru: Cojocaru, Morăraşu, Miaucă, Marciuc, Ştefan. Unele nume: Doboş, Dorcu, Dumitru, Pisăru (Piseru), sunt de religie catolică (căci după 1910 s-au aşezat aici populaţie catolică, venită de la Mărgineni-Bacău).

           Tansa, aşa cum am arătat mai sus, are aceeaşi dată de naştere cu Satu-Nou. Aici au venit cetăţeni din alte judeţe (Vaslui, Bacău). Numele satului vine de la localitatea omonimă – Tansa-Vaslui, de unde au fost cei mai mulţi însurăţei care s-au stabilit aici şi şi-au făcut gospodării la S de Belceşti pe şesul Bahluiului sau pe versantul sudic al Dealului Ciomagu. Satului i se mai spune Tansa-Belceşti, pentru a-l deosebi de Tansa-Vaslui (comună din judeţul Vaslui).

            Nume de familie: Bujor, Bujoreanu, Burlacu, Blănaru, Berlan, Donici, Biţică, Zaharia, Asofiei (Sofia).

            Tot din anul 1908, cele trei sate din centru – Ciorăni, Văleni şi Ruşi, vor apare în documentele de stare civilă cu numele de Belceşti.

            Este de amintit că în Satu-Nou şi Tansa s-au stabilit locuitori şi după reforma din 1921. Aşa sunt familiile Enache (Satu-Nou) şi Garăscu (Tansa), ceea ce a acreditat falsa idee că aceste sate s-au înfiinţat în 1921. La data când menţionaţii locuitori s-au stabilit aici, satele erau deja înfiinţate.

                                          Primăria comunei Belcești

Primăria comunei Belcești este frumoasă, mare şi spaţioasă, menţionată în dicţionar, a fost construită în anul 1881, în timpul primarului Ioan Săndulescu. În perioada în care a fost ridicată, „era foarte mare pentru acele vremuri, având 8 camere şi două holuri; atunci era cam la marginea satului – nu în centru (pe teritoriul satului Ruşi). În timpul celor două războaie mondiale a fost folosită ca spital de campanie. A fost modernizată, i s-au adăugat o anexă în curte prin anii 1988/1989. A fost începută construcţia în timpul primarului Adrian Ţuţuianu, dar s-a finalizat după Revoluţie în timpul primarului Dumitru Diaconu. Astăzi, la peste o sută de ani, arată bine, spaţioasă şi nu se impune o nouă construcţie, activitatea desfăşurându-se corespunzător mai ales dacă primarul şi funcţionarii doresc acest lucru. Cred că este momentul potrivit să amintim nume de primari, desigur nu pe toţi, doar pe aceia care şi-au desfăşurat mandatul în evenimente importante din viaţa localităţii şi care au rămas consemnate în arhiva primăriei. Astfel în timpul reformei Principelui Cuza primar era Ioan Popovici (bunicul pictorului Victor Mihăilescu-Craiu). Tot el aplică reforma învăţământului când oferă una din casele familiei sale drept local de şcoală. Ioan Săndulescu semnează actul de înfiinţare a satului Munteni (poate şi pentru Liteni, dar nu s-au păstrat actele sau nu le-am avut eu). În timpul său s-a construit primul local propriu de şcoală în Belceşti. Între anii 1883-1890 şi apoi 1898-1900 este primar Costache Popovici – probabil un unchi al pictorului belceştean. Ca primar, continuă procesul de împroprietărire a ţăranilor participanţi la Războiul de Independenţă. În timpul său funcţionau la Belceşti două şcoli – una pentru băieţi şi alta de fete înfiinţată în 1885: „având un local frumos şi bun”. Mormântul lui se află acum aproape de altarul Bisericii Ciorăni (împreună cu a fratelui său) deoarece au donat o suprafaţă de teren pentru curte şi cimitir. Pentru o scurtă perioadă de timp a fost primar Vasile Th.Cojocaru (1890-1891). Faptul că în loc de semnătură avea o ştampilă cu numele său conduce la ideea că era neştiutor de carte. A fost înmormântat împreună cu ştampila (pentru a nu putea să o folosească altcineva). Când, printr-un complex de împrejurări, cimitirul a fost mutat, s-a găsit ştampila sa în 16 iunie 1938. „Semnătura” sa se vede pe „Buletinul de nascere” a Elenei Mănescu, din anul 1896, el fiind atunci viceprimar. Între anii 1894-1896, în timpul în care se încheie împroprietărirea ţăranilor şi se înfiinţează Belceştii Noi şi Tansa primar era Neculai Tomiţa.

El a mai fost primar şi în anul 1907 – atunci datorită evenimentelor într-un singur an s-au succedat trei primari: Neculai Tomiţa, Neculai Chiriac şi Gheorghe Simion. Atunci primarii erau numiţi de partide, nu aleşi de votanţi. În timpul primarului Mihai Budenschi (1901-1906) se termină şcoala din Munteni, iar în timpul lui Gheorghe Simion (1908-1911) se construieşte Şcoala din Belceşti (şcoală construită în stilul Spiru Haret care este şi azi). Începe construcţia căii ferate Podu Iloaiei-Hârlău. Primarul Neculai Chiriac a ocupat mulţi ani această funcţie 1892-1894, 1912-1920, deci şi în perioada Primului Război Mondial, dar şi când s-a dat în folosinţă tronsonul de cale ferată Podu- Iloaiei-Belceşti-Cotnari. Costachi Popescu – primar liberal din partidul lui Victor Iamandi, împreună cu preotul Ionescu (pe care-l sprijină) realizează pictura interioară a Bisericii Ciorăni şi înfiinţează Gimnaziul „Al. I. Cuza” de la Belceşti. Într-un moment greu pentru comună a fost primar Vasile Plăcintă, după al Doilea Război Mondial când a trebuit să înlăture urmele dezastrului, să refacă satul, să repare bisericile. A fost ajutat mult de intelectualii comunei (preoţi, învăţători şi profesori pe care-i vom cita în paginile următoare). În timpul său s-a construit a doua clădire a şcolii (localul grădiniţei), folosit şi în prezent. Nu s-ar putea spune că în epoca comunistă am avut numai „primari răi”. Între ei au fost şi oameni la locul lor, care în condiţiile date au muncit pentru întreţinerea localului primăriei, dezvoltarea economică şi culturală a comunei. Aş aminti pe Neculai Ciocan, Constantin Sahru, Vasile Balmuş, Ioan Baltag. Să nu uităm că în această perioadă a funcţionat Liceul Belceşti (1962-1972), dar şi alte realizări economice care au dat loc de muncă oamenilor – sunt demne de luat în seamă înfiinţarea S.M.A.-ului, A.E.I. Vaci şi A.I.S.C.I.P (complexul C.I.P. porci). S-au construit şcoli şi clădirea dispensarului. Vom vorbi despre toate acestea în paginile următoare. Neculai Ciocan era din Belcești, s-a stabilit în Hârlau, unde a fost primar. La Belcești a fost primar mai mulți ani, unde s-a remarcat prin spirit gospodăresc, preocupări pentru dezvoltarea comunei natale, interes față de școală. Omenos cu localnicii, avea o vorbă bună pentru fiecare. A contribuit la prosperitatea localității. Un caz mai deosebit îl reprezintă Dan-Ioan Baltag; nu este belceștean, a stat ca primar o perioadă scurtă de timp (1985-1988). Cu toate acestea, a rămas o figură luminoasă în istoria comunei, în amintirea locuitorilor. Bun gospodar, în aceeași măsură șarmant, avea darul de a se apropia de oameni, cunoscându-i astfel. S-a implicat, cu suflet, în toate activitățile comunei- aprovizionarea comunei cu apă, dezvoltarea rețelei de canalizare, a reabilitat clădirea primăriei, a construit fântâni igienice în vilan si extravilan, avea în vedere aprovizionarea și întreținerea școlilor, dispensarului și a drumurilor. Era prezent în toate activitățile culturale ale comunei, unde reușea să stabilească un climat de liniște, de bună dispoziție, fiind un bun mediator. Revine cu drag în sat cu ocazia unor evenimente; întotdeauna primit cu plăcere de foștii colaboratori, de oamenii comunei. Deci se pot lăsa urme fie si printr-o trecere episodică, important este să fii om; Dan-Ioan Baltag este și va rămâne om în conștiința belceștenilor. Ultimul primar înainte de Revoluţia din 1989 a fost Adrian Ţuţuianu iar primul după revoluţie, Vasile Cojocaru. Un rol important l-a avut în viaţa comunei primarul Dumitru Diaconu. Ales în anul 2000, este reales în anul 2004 datorită realizărilor sale; este un om capabil, serios şi gospodar şi în acelaşi timp un intelectual omenos. Cu profesorul Dumitru Diaconu ne vom întâlni în prezenta lucrare, de mai multe ori, deoarece a avut un rol important în dezvoltarea comunei noastre. Înainte de a fi primar a fost director la Școala Ruși, apoi director coordonator, iar după revoluție (din 1990 pâna în 2000) la Școala Bogdan Petriceicu Hasdeu din Iași. 

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul comunei Belceşti face parte din bazinul mijlociu al Bahluiului. Valea Bahluiului domină teritoriul colectând apa majorităţii pâraielor (Valea Plopilor, Valea Putina, Valea Horii, Valea Ulmi). În partea de sud a teritoriului sunt câteva pâraie mici (Valea Filiaşi, Valea Bejeneasa, Valea Turcului) afluente Bahluieţului, care aparţin comunei Belceşti numai prin cursul superior sau zone de izvoare. Râul Bahlui străbate teritoriul comunei Belceşti prin centrul acesteia de la vest către est pe o lungime de 15.300 m. Dispoziţia reliefului, respectiv altitudini mai mari atât la sud cât şi la nord (culmi şi platouri mai înalte) obligă reţeaua hidrografică să se orienteze către axa centrală a văii Bahluiului. Bahluiul are un curs sinuos cu meandre. Adâncimea cursului poate depăşi 5- 6 metri, acolo unde şesul a fost supraînălţat de conuri de dejecţie. Pe şes mai apar cursuri vechi, parţial colmatate care se umplu cu apă la ploi sau după topirea zăpezilor. La baza versanţilor apar o serie de izvoare. Alimentarea râului la ape mici se face numai din stratele acvifere lenticulare, existente la partea superioară a şesului, ceea ce face ca debitul Bahluiului să fie redus. În lungul cursului Bahluiului se produc intense surpări ale malurilor, condiţionate de schimbul de ape între stratele acvifere subterane şi râu. Afluenţii au bazinele de alimentare cu forma alungită şi sunt înguste, fapt ce permite organizarea rapidă a scurgerii în timpul viiturilor. În perioadele secetoase afluenţii se alimentează numai din stratele acvifere de la baza versanţilor, de aceea au în general curgere permanentă în cursul inferior, adică în sectorul unde debuşează în valea Bahluiului. Alimentarea râului Bahlui în zona studiată se face din surse de suprafaţă şi surse subterane. Sursele subterane formează, la staţia Podu Iloaiei 14,5% din total, sursele din ploi 51,3% iar sursele din topirea zăpezilor 34,2% reprezentând un tip de alimentare pluvio-nival şi subteran moderat. Debitul mediu anual al Bahluiului, la Hârlau este de 0,416 m3/sec, iar la Podu Iloaiei 0,816 m3/sec. În timpul anului scurgerea medie
este diferită. Pe anotimpuri, primăvara scurgerea medie reprezintă circa 46%, vara 28%, toamna 11% şi iarna 15%. Scurgerea solidă (scurgerea medie de aluviune în suspensie) este de circa 1,2 kg/sec, iar tubiditatea medie de 1.812 g/m3. Mineralizarea are valori medii de 1.600 mg/l, cu maxime în perioada toamnă-iarnă (2.900 mg/l) şi minimă la ape mari primăvara (620 mg/l). Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) este în medie 7,9 cu minim primăvara (7,0) şi un maxim toamna (8,9). Dintre cationi predomină sodiul
(59,6%) urmat de calciu (29,8%) şi magneziu (10,6%), în medie. Dintre anioni, predomină ionul bicarbonat (45,9%), urmat de ionul sulfat (43%) şi ionul clor (11,1%), în medie. Apa râului are duritatea ridicată (20-24 grade dH) datorită prezenţei sărurilor de calciu şi magneziu. Scurgerea chimică variază în funcţie de scurgerea lichidă fiind în medie de 1.397 gr/sec, la Podu Iloaiei. 

Din punct de vedere geobotanic teritoriul comunei Belceşti aparţine în întregime subzonei silvostepei. Vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin câteva plantaţii silvice (189 hectare) ce cuprind următoarele specii: Robinia Pseudoacacia, Ulmus foliacea, Carpinus betulus, Quercus pubescens, Quercus robus,Crataegus monogyna, Elaeagnus angustifolia (salcioara) şi alte câteva specii de arbuşti. În trecut o pondere însemnată avea pădurea și desișurile de arbuști. Numele vechilor sate Plopi (azi dispărut) și Ulmi sugerează că în trecut existau aici păduri de plopi și ulmi. În 1958 pe locul unde este azi pădurea Valea Morii vegetația spontană a fost defrișată și s-au efectuat plantații cu salcâmi, plopi, frasini, nuci, cireși, meri, pini, molizi. Pentru combaterea eroziunii și a alunecărilor de teren s-au efectuat plantații forestiere în Valea Morii şi Satu Nou. Pajistile ocupă suprafaţa de 2.086 ha şi în marea lor majoritate, sunt răspândite pe versanţi erodaţi de lunecări şi salinizare, pe şesuri şi funduri de văi inundabile şi cu soluri salinizate. Majoritatea pajistilor sunt folosite ca păşune respectiv 1.746 ha şi au o productivitate mediocră deoarece sunt amplasate pe terenuri improprii culturilor agricole. În cea mai mare parte sunt puţin îngrijite, de aceea păşunile sunt invadate de buruieni care le depreciază mult
calitatea şi gradul de consumabilitate. Eroziunea, alunecările de teren, salinizarea şi înmlăştinirea, contribuie de asemenea la reducerea suprafeţei reale de păşunat. Supraîncărcarea cu animale, păşunatul pe timp umed şi foarte timpuriu, târlirea şi lipsa unor măsuri curente de stimulare a autoînsămânţării, de îngrăşare şi îmbunătăţire a compoziţiei floristice, a dus la degradarea accentuată a majorităţii păşunilor.

Fauna este una diversă, având aspecte caracteristice celei de stepă (mici rozătoare), cât şi ale celei de pădure. Până în 1958 trăiau în zonă și lupi. În 1970 au fost aduși în pădurea Valea Morii porci mistreți și căprioare. Fauna pădurilor era mult mai abundentă în trecut, când nu era aşa mult vânată de om. În prezent, din cauza creşterii densităţii populaţiei şi a reducerii suprafeţei ocupată cu păduri, fauna este mult stânjenită în înmulţirea şi răspândirea ei.
Dintre mamifere, sunt mai comune:

• Vulpea (Vulpes vulpes),
• Mistreţul (Sus scrofa),
• Căprioara (Capreolus capreolus),
• Iepurele (Lepus europaeus),
• Veveriţa (Sciurus vulgaris),
• Bursucul (Meles meles),
• Jderul (Martes martes),
• Dihorul (Putorius putorius),
• Pisica sălbatică (Felis silvestris),
• Diverşi şoareci de pădure etc.

Fauna de stepă şi silvostepă este mai săracă şi mai puţin variată. Mamiferele sunt reprezentate îndeosebi prin rozătoare vătămătoare culturilor, ca:

• Popândăul (Citellus citellus),
• Hârciogul (Cricetus cricetus),
• Căţelul pământului (Spalax sp.)
• Șoareci de câmp (Microtus arvalis).

Aici mai pătrund mai rar şi unele animale din zona de pădure, ca vulpea, lupul, viezurele (bursucul) şi iepurele. Dintre păsările mici abundă:

• Ciocârlia de câmp (Alauda arvensis),
• Fâsa de câmp (Anthuscampestris),
• Presura (Emberiza aurea),
• Sticletele (Carduelis carduelis),
• Câneparul (Corduelis canabina),
• Inăriţa (Corduelis flammea),
• Cristeiul (Grex crex),
• Răpitorul uliu alb (Circus macrourus),
• Grauri (Sturnus vulgaris),
• Prigorii (Meraps apiaster),
• Vrăbii (Passer domesticus) şi
• Ciori (Corvus sp.).

Dintre păsările mari, mai specifice
sunt

• Prepeliţa (Coturnix coturnix),
• Potârnichea (Perdixperdix),
• Fazanul (Phasianus colchicus).

În cadrul reliefului structural, structura geologică şi duritatea rocilor sunt puse în evidenţă de eroziunea selectivă. Deoarece rocile dure lipsesc din fundament, relieful structural este determinat de structura geologică monoclimatică, scoasă în evidenţă de reţeaua, care datorită adâncirii şi dezvoltării sale continue a dus la formarea  unor văi cu caracteristici diferite:

• Văile orientate relativ pe direcţia NS, conform cu înclinarea stratelor cu un profil longitudinal relativ evoluat, cu pante reduse şi versanţi relativ simetrici. Din această categorie face parte valea Filiaşi, valea Turcului şi unele văi afluente pe partea stângă a pârâului Valea Plopilor;
• Văile subsecvente, orientate mai mult sau mai puţin perpendicular faţă de înclinarea stratelor din categoria cărora fac parte: Valea Putina şi Valea Plopilor. Datorită eroziunii selective văile acestea au un profil transversal asimetric, astfel că versanţii cu orientarea conform cu structura par mai evoluaţi, cu pante domoale în timp ce versanţii opuşi care au o orientare contrar înclinarii stratelor sunt mai abrupţi şi cu intense procese de degradări, alcătuind forme de relief denumite "cruste";
• Văi cu orientare contrară înclinării stratelor geologice sunt orientate aproximativ S-N.

Cele mai importante dintre acestea sunt: Valea Morţii, Valea Ulmi şi cursul inferior al Văii Putina. Acestea au profilele simetrice, puţin evoluate, cu versanţi sub forma unor creste liniare, cu puternice procese de pantă, din cadrul acestora predomină alunecările de teren. Relieful sculptural Include interfluviile (platouri şi culmi) şi versanţi modelaţi de procese de pantă (eroziune şi alunecări). lnterfluviile sculpturale se prezintă sub forma unor culmi largi (50-100 m) şi foarte largi (peste 100 m lăţime). Spre deosebire de versanţi, pe aceste interfluvii complexul argilo-marnos nu pare a fi la suprafaţă, decât extrem de ar, deoarece partea sa superioară este  transformată diagenetic în luturi de pantă loessoide cu grosimi până la 3-4 m. Partea superioară a interfluviilor sculpturale constituie de obicei terenuri lipsite de degradări, cu excepţia zonelor din apropierea versanţilor, afectate de eroziune de suprafaţă. Versanţii au înclinări diferite şi sunt puternic afectaţi de procese de degradare. Formaţiunile argilo - marnoase - nisipoase de la suprafaţă sunt alterate şi transformate în luturi de pantă cu caracter eluvial sau sunt acoperite de deluvii de alunecare. Există şi numeroase deschideri, în special în partea superioară (cornişe) care pun în evidenţă depozitele geologice. Datorită interdependenţei şi condiţionării reciproce a fenomenelor, pe   aceeaşi unitate de relief acţionează concomitent un întreg complex de factori: eroziunea de suprafaţă, eroziunea de adâncime, alunecări şi surpări, tasări, etc. În această complexitate unele procese sunt principale, altele secundare, după acţiunea dominantă a unuia sau altuia dintre procese separându-se diferite suprafeţe de teren. Suprafeţe de teren, relief cu procese geomorfologice neapreciabile. În aceasta categorie se includ platourile şi culmile largi şi foarte largi. Pe platouri şi culmi largi s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri cambice, cu eroziune neapreciabilă sau slabă, cu drenaj extern şi intern moderat. Se lucrează relativ uşor şi se pretează la mecanizarea tuturor lucrărilor agricole. Platourile şi culmile, alături de terase, constituie cele mai bune terenuri agricole de pe teritoriul comunei Belceşti. Suprafeţe pe care domină eroziunea areolară (de suprafaţă). Deşi cernoziomurile şi cernoziomurile cambice care domină în zonă fac parte din categoria solurilor cu cea mai mare rezistenţă la eroziune, totuşi eroziunea de suprafaţă are o răspândire mai mare. Domină versanţii şi sectoarele de platou cu înclinare slabă, cu expoziţie  sudică şi estică, mai rar vestică. Suprafeţe pe care domină eroziunea liniară (de adâncime). 

Clima caracteristică comunei Belceşti se încadrează în tipul de climă temperat-continentală de nuanţă excesivă, specifică Podişului Moldovei. Temperatura medie anuală a aerului are valoarea de 9,1°C. Temperaturi minime absolute a căror valoare scade sub 0°C se înregistreaza în ultima decadă a lunii septembrie, cel mai timpuriu şi se pot prelungi până în ultima decadă a lunii mai cel mai tarziu. Temperaturi minime absolute a căror valoare scade sub -28°C se înregistrează în lunile decembrie, ianuarie şi februarie. Bruma este unul din fenomenele meteorologice care produc pagube agriculturii. Bruma se produce cu precădere pe fundul văilor Bahlui, şi Valea Plopilor dar afectează şi treimea inferioară a versanţilor. Înălţimea absolută mică pe care o are lunca şi cantitatea sporită de umezeală care provine din evaporarea apei de aici fac ca temperatura aerului să aibă tot timpul anului valori mai mici decât în zonele vecine iar inversiunile termice produc ceţuri şi brume (timpurii toamna şi târzii primăvara). Suma medie a precipitaţiilor anuale este de 487,9 mm. Precipitaţiile au un grad de favorabilitate mai redus pentru plante faţă de temperatura aerului. Cantitatea de apă utilizată este influenţată de relief şi permeabilitatea solului. Cu cât panta reliefului este mai mare şi permeabilitatea solului mai redusă cu atât cantitatea de apă utilizată este mai mică. Aceasta se reduce prin scurgere. Vânturile din această zonă se orientează în lungul văii Bahluiului. Vânturile cu intensitate mai mare, atunci când sunt însoţite de ploi dăunează culturilor de grâu şi orez când acestea sunt ajunse la maturitate şi plantaţiilor de pomi. Teritoriul comunei Belceşti se încadrează în zona a II-a climatică (zona moderat calduroasă, semiumedă) şi cuprinde următoarele topoclimate:

• Topoclimatul versanţilor cu expoziţie estică (versanţii de pe partea dreaptă a văilor Bahluiului, Valea Plopilor, Valea Bruma şi Putina precum şi a altor văi mai mici din partea de est a teritoriului afluente Văii Plopilor). Fac parte din categoria versanţilor  puţin însoriţi. Aceasta ca urmare a insolaţiei reduse, a expoziţiei spre vânturi mai reci şi a persistenţei zăpezilor la topirile de primavară.
• Topoclimatul versanţilor cu expozitie vestică (versanţii de pe partea stângă a văilor Bahluiului, Valea Plopilor, Valea Bruma şi Putina precum şi a văilor mai mici din partea de est a teritoriului afluente Văii Plopilor). Fac parte din categoria versanţilor însoriţi unde zăpada se topeşte mai devreme datorită insolaţiei mai puternice. Aici evapotranspiraţia este mai puternică.
• Topoclimatul culmilor unde vânturile au o intensitate mai mare iar brumele şi îngheţurile se produc mai târziu, toamna şi dispar mai devreme, primăvara.
• Topoclimatul văilor înguste (Valea Plopilor, Valea Bruma şi Putina şi alte văi mai mici) se caracterizează printr - un minus de lumină în timpul verii şi un plus de umiditate. În general sunt văi adăpostite, din care cauză, ca urmare a lipsei curenţilor de aer aici se produc inversiuni de temperatură.
• Topoclimatul şesului Bahluiului, unde precipitaţiile sunt mai puţine ca în zonele vecine, vânturile sunt mai frecvente şi au o viteză mai mare, la aceasta contribuind larga deschidere a văii (1.100 m) ca şi orientarea ei (aproape în direcţia de maximă frecvenţă a mişcării aerului).

Şcoala Belceşti a fost înfiinţată în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza când a avut loc reforma învăţământului în 1864. Prin Legea din 1864, învăţământul devenea obligatoriu şi gratuit. În 1865 se înfiinţează la Belceşti o şcoală de stat, în casele lui Ioan Popovici. Învăţământul era de 5 clase. În această casa funcţionează şcoala până în anul 1878 când se construieşte o şcoală nouă, lângă şosea. Acest local avea 3 săli de clasă, o cancelarie şi locuinţa pentru director. Şcoala rurală de la Polieni, finanţată de primărie, este menţionată în  „Scrieri pedagogice” de Mihai Eminescu. Însemnarea este făcută la Iaşi, la data de25 septembrie 1875, fiind semnată de revizorul şcolar Mihai Eminescu. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în anul 1898, în comuna Belceşti erau 4 şcoli cu 5 învăţători, iar populaţia şcolară era de 231 elevi. În reşedinţa comunei se afla Şcoala de Băieţi, cu 2 învăţători, înfiinţată în anul 1865, frecventată de 92 elevi şi Şcoala de Fete, înfiinţată în anul 1885, frecventată de 26 de fete. Celelalte 2 şcoli se aflau la Praguri şi la Munteni. Între anii 1909-1948 a funcţionat la Polieni Şcoala de Agricultură, având cursuri gimnaziale, liceale şi de ucenici. În perioada 1909-1910 se construieşte la Belceşti o şcoală nouă, cu 4 săli de clasă, cancelarie şi magazie. Această clădire este şi azi funcţională. În perioada 1926-1935 se înfiinţează la Belceşti un gimnaziu, numit „Alexadru Ioan Cuza”. În timpul celui deal doilea război mondial, şcoala a fost bombardată în parte, iar arhiva a ars. În anii 1945-1946 şcoala a fost refăcută. Între anii 1949-1950, prin
societatea „Soviam construcţie” se construieşte la Belceşti un local nou de şcoală, destinat copiilor de grădiniţă. În prezent, aici învaţă 3 grupe de grădiniţă, la care se adaugă secretariatul şi casieria şcolii. În perioada 1962-1972 şi-a desfăşurat activitatea Liceul Belceşti, având cinci promoţii de absolvenţi. În anul 1962, o dată cu înfiinţarea liceului, se construieşte o nouă clădire cu 5 săli de clasă, cancelarie pentru profesori, cabinet pentru director şi magazie pentru material didactic. Această clădire a suferit unele modificări, în anul 1988, când a început construcţia ultimului corp, cu trei nivele. Aici sunt 11 săli de clasă, biblioteca, magazii pentru material didactic. Între anii 1972-1991 a funcţionat ca şcoală generală de 10 clase, apoi până în 2002 ca şcoală generală de 8 ani şi şcoală de ucenici, iar în anul şcolar 2002-2003 unitatea noastră beneficiază şi de clase de liceu. În timp, denumirea şcolii s-a modificat: Şcoală Generală până în 1962, Liceul Belceşti până în anul 1972, Şcoală Generală de 10 ani până în 1991, Şcoală cu clasele I – VIII până în 2000, Şcoala „Victor Mihăilescu Craiu” până în 2002, iar în prezent Grup Şcolar „Victor Mihăilescu Craiu”. 

Cea mai mare densitate o au satele Văleni şi Liteni (unde grădinile sunt mai mici). Densitate mai mică au satele Munteni (unde grădinile sunt mai mari şi multe case fără locuitori) și Ulmi (unde multe locuinţe au rămas pustii după izolarea satului de centrul comunei prin Barajul Tansa-Belceşti). Aşa cum am menţionat anterior, preotul Mihai Zaharia a avut amabilitatea să-mi pună la dispoziţie arhiva de la biserica din Ciorăni, unde am studiat, în special, acte de stare civilă. În număr de 3.439 din care buletine (certificate) de naştere – 1.767, buletine de căsătorie – 378 şi 1.294 buletine de moarte (înmormântare). Ele cuprindeau, parţial perioada dintre 1896-1946. Astfel mi-am dat seama despre vechimea satelor, evoluţia acestora timp de jumătate de secol, când omenirea a trăit o seamă de evenimente importante, mai cu seamă două conflagraţii mondiale. Cele două războaie au lăsat urme adânci, care nici azi, la jumătate de secol nu s-au şters. Dacă populaţia satelor a fost mereu în creştere, în timpul războaielor, ea s-a redus la mai puţin de jumătate. Mărturie stau în acest sens documentele şi mormintele din satele comunei (în special de la Polieni). Voi da un singur exemplu – anul 1917 – când s-au înregistrat în Parohia Ulmi-Liteni-Tansa – 34 naşteri, 4 căsătorii (de fapt recăsătorii, deoarece erau urmaşii pe drum ...) şi 423 de morţi (între ei au fost şi soldaţi din alte judeţe). Voi reveni asupra anului 1917 când voi prezenta Biserica şi cimitirul Ulmi (Polieni). Al Doilea Război Mondial a însemnat un dezastru încă şi mai mare, şi implicit, un număr mai mare de morţi, deoarece comuna noastră s-a aflat pe linia frontului Chişinău-Iaşi-Nămoloasa. Voi dezvolta acest subiect în paginile următoare. Din aceleaşi documente reiese că prin anii 1926-1929 satele Ulmi şi Liteni au avut primărie proprie, pentru o scurtă perioadă de timp. În anul 1923 în satul Tansa, în familia lui Gh. Florea s-au născut tripleţii Gheorghe, Neculai şi Ion, şi tot în Tansa, în anul 1933, 26 mai, în familia lui Mihai şi Elena Zaharia s-au născut tripleţii Maria, Elena şi Ioana. Copiii au trăit între 14 şi 36 ore. Sub raportul longevităţii, cred că avem un record la Belceşti – astfel doamna Maria Iosubu a decedat la 28 octombrie 1897 în vârstă de 130 de ani. Informaţia respectivă este identică cu cea aparţinând în Autorizaţie de înmormentare, nr. 195, Primăria Belceşti, Plassa Bahlui, Judeţul Iassy, la data de 30 octombrie 1897. Doamna Iosubu a fost desigur martora unor mari evenimente – anul revoluţionar 1848, Unirea Principatelor, domnia lui Cuza cu reformele sale, Războiul de Independenţă.

O localitate veche şi mare, aşa cum este Belceşti, are desigur oameni de seamă – pe unii deja i-am amintit în paginile precedente, poate pe alţii i-am uitat sau nu am ştiut de ei (fapt pentru care îmi cer scuze). La Belceşti au trăit, şi-au desfăşurat activitatea preoţi, dascăli, doctori, învățători şi profesori, care au muncit pentru prosperitatea comunei, pentru progresul acesteea. Au zidit biserici, dispensare, şcoli, iar rolul lor a fost menţionat şi subliniat în capitolele respective. Nu se poate neglija rolul locuitorilor care au muncit ogorul în vreme de pace sau şi-au dat viaţa în război. Numele eroilor vor fi reţinute într-o listă aşezată la sfârşit. În cele ce urmează mă voi opri asupra unor personalităţi care prin activitatea lor au depăşit graniţele localităţii, fiind cunoscuţi în viaţa politică, economică sau culturală românească, motiv de mândrie pentru ei, dar şi pentru urmaşi. Aşadar voi reţine atenţia cu câtorva nume, deşi lista ar putea fi mai mare – Victor Iamandi, Victor Mihăilescu Craiu, Mihai Popovici, Ion Ţăranu,Theodor Apetroaei, Mihai Şuhan, etc.

VICTOR MIHĂILESCU CRAIU (autoportret)
                 (1908-1981)

Prof. Dr. Gabriel Ungureanu, 1965

        Domnul profesor doctor Gabriel Ungureanu (n. 1942) a părăsit satul de ceva vreme, însă păstrează în amintire imaginea acestuia, precum şi oamenii pe care i-a cunoscut în copilărie. Un rol de seamă l-a avut şi doctorul  Mircea Zamfir (1947-2008), născut în Belceşti, ca fiu al profesorului  Ion Zamfir și al învățătoarei Elena Zamfir. După terminarea studiilor universitare, revine în comuna natală ca medic coordonator al Centrului de Sănătate Belcești (1970-1973). În urma concursului pe care îl câștigă, este promovat cadru universitar al Universității “Grigore T. Popa”, apoi profesor universitar, director al Institutului de Anatomie “Ion Iancu”. În același timp activează în rețeaua sanitară ca medic ginecolog al Spitalului “Elena Doamna”. În calitate de cadru didactic al Universității de Medicină și Farmacie, a desfășurat o bogată activitate științifică și pedagogică, activitate recunoscută prin alegerea sa ca vicepreședinte al Societății Române de Anatomie, fiind și președinte al Congresului Național de Anatomie. A fondat Revista națională de anatomie și a fost redactor-șef al acesteea. A avut o bogată activitate publicistică, apreciată în țară și străăinătate. În același timp a fost un medic priceput și un pedagog talentat. Ca om era o fire veselă, prietenos, deosebit de popular, iubindu-și deopotrivă familia cât și locul nașterii sale, păstrând o legătură strânsă cu oamenii locului. În toată activitatea sa, a avut exemplu părinților săi pe care îi respecta nespus. La numai 60 de ani, o moarte fulgerătoare l-a răpit din mijlocul nostru, lăsând o mama îndurerată, o soție prea tânără pentru a fi văduvă și două orfane. În memoria sa, sala în care își ținea cursul îi poartă numele.

Mihai Popovici

Mihai Popovici (1906 – 1997) este tot fiu al Belceştilor care a făcut cinste locului în care s-a născut şi pe care l-a purtat în suflet, în călătoriile sale. Rudă al lui Craiu (după mamă) Mihai Popovici a navigat pe toate mările interioare ale Europei, a vizitat sau a studiat în mai multe ţări ale bătrânului continent.

Ion Ţăranu

Ion Ţăranu (n. 19 aprilie 1940) la Munteni – Belceşti, judeţul Iaşi – prozator – a fost adesea pomenit în prezenta lucrare, deoarece şi-a amintit întotdeauna cu dragoste şi nostagie de satul natal.

Theodor Apetroaei

Theodor Apetroaei (1943-2008)născut în Satu-Nou, Belceşti, a absolvit Facultatea de Arte Plastice, Universitatea « Al. I. Cuza » Iaşi. După absolvirea facultăţii a lucrat ca profesor la Liceul din Hârlău (pentru o perioada scurtă), apoi a venit la Belceşti, unde a rămas până în anul 1989. Deţinător al gr. did. I, după 1989 se transferă la Liceul « Mihai Eminescu » din Iaşi. Aici va rămâne până la ieşirea la pensie în septembrie 2006.

Mihai Şuhan

Mihai Şuhan (născut 23 aug. 1943) la Liteni, Belceşti a fost « coleg de penel » (aceeaşi generaţie) cu domnul Apetroaei. Despre Mihai eu aş spune că este un talent de două ori frânt ; voi motiva această afirmaţie în cele ce urmează. Iată cum au fost descoperite aptitudinile sale în domeniul picturii: aşa după cum am arătat în paginile anterioare (cap. Biserică), turla bisericii din satul natal a lui Şuhan a fost turn de observaţie în timpul războiului.

Biblioteca comunală - pe raza comunei funcţionează în prezent biblioteca Comunală Belceşti şi biblioteci în cadrul şcolilor. Biblioteca sătească din Belcești a luat ființă în anul 1898. În anul 1915 s-a înființat Clubul de lectură "Dimitrie Anghel”. Biblioteca acestui timp avea un fond de 3.000 de volume. Aici se întâlneau oamenii de bază ai comunei Belcești unde se purtau discuții culturale, dar și politice. În prezent biblioteca comunală are un fond de carte de carte de 14.340 de volume, la care se adaugă reviste,
abonamente la presa centrală și județeană. De asemenea, în anul 2008 se inaugurează centru de internet cu acces public gratuit. Proiectul este finanțat de Fundația Bill&Melinda Gates. Noul centru de internet este dotat și utilat cu tot ce are nevoie pentru a satisface orice utilizator. Oricine este interesat se poate informa în orice domeniu dorește. Bibliotecari au fost diverși învățători sau profesori, ca o completare la activitatea școlară. Așa au lucrat- înv. Aglaia Suhan, profesoara Elena Neculcea, Maria Droll, respectiv Cornel Popescu. Unităţi de învăţământ - în comuna Belceşti procesul de învăţământ se desfăşoară în următoarele unităţi de învăţământ:

• Grup şcolar „Victor Mihăilescu Craiu” din Belceşti cu învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi liceal;
• Şcoală cl. I-IV, V-VIII, Ruşi;
• Şcoală cl. I-IV, V-VIII, Văleni;
• Şcoală cl. I-IV, V-VIII, sat Belceşti;
• Şcoală cl. I-IV, V-VIII, sat Liteni;
• Şcoală cl. I-IV, V-VIII, sat Munteni;
• Şcoală cl. I-IV, V-VIII, sat Satu-Nou;
• Şcoală cl. I-IV, sat Tansa;
• Şcoală cl. I-IV, sat Ulmi;
• Grădiniţe: Belceşti, Ruşi, Liteni, Munteni, Satu-Nou, Tansa, Ulmi şi Văleni.

Comuna Belcești este situată în partea de nord-vest a judeţului Iaşi, la o distanţă de 45 km de oraşul Iaşi şi la 20 km de oraşul Hârlău. Distanţa dintre comuna Belceşti şi oraşul Târgu - Frumos este de 20 km. Prin comună trece și calea ferată Podu Iloaiei-Hârlău, care este deservită de halta de mișcare Belcești și de halta Podu Ulmi. Legătura rutieră este asigurată iniţial pe traseele:

• DJ 281B – Belceşti – Coarnele Caprei 
• DJ 281D Coarnele Caprei – Gropniţa 
• DJ 282 Gropniţa, Movileni, Iaşi;
• DJ 281 Belceşti – Scobinţi, E 58 Hârlău;
• DJ 281 Belceşti – Podu Iloaiei – E 583 Podu Iloaiei – Iaşi.
• DC 117 Belceşti – Bălţaţi – E 583 Bălţaţi – Iaşi.

În prezent, deşi situaţia economică a judeţului Iaşi a devenit mai bună, mai ales din perspectiva investiţiilor străine în domeniul industrial, investiţii care pot asigura noi locuri de muncă, numeroşi locuitori ai comunei, optează pentru munca în afara ţării, în timp ce, mare parte a tinerilor rămân să lucreze, după terminarea studiilor superioare, în oraşe (Iaşi, Târgu frumos, Hârlău). Locuitorii rămaşi în comună se ocupă îndeosebi cu comerţul şi agricultura. Relaţiile economice ale comunei Belceşti se realizează prin interacţiunea cu comunele învecinate, cu zonele urbaneapropiate Iaşi, Târgu frumos, Hârlău dar şi cu străinătatea. Referitor la calitatea vieţii, situaţia este departe de nivelul la care s-a ajuns în statele dezvoltate ale UE, la care România se raportează de mai mult de un deceniu. Gradul de acoperire cu reţelele de utilităţi este foarte scăzut, drumurile ridică probleme foarte mari de accesibilitate, serviciile publice sunt puţine şi slabe calitativ, nivelul de informare este şi el scăzut. Între comuna Belceşti şi comunele învecinate se conturează un sistem de relaţii de cooperare, colaborare şi coordonare în vederea implementării strategiilor locale de dezvoltare, pentru conservarea patrimoniului rural şi cultural, în scopul dezvoltării mediului economic, dezvoltării edilitare şi a infrastructurii de transport. Relaţiile cu oraşele Iaşi, Târgu Frumos şi Hârlău sunt constituite în principal din deplasările pentru muncă (navetismul), aprovizionarea cu produse şi bunuri de larg consum, sau, dimpotrivă, pentru comercializarea în special a produselor agroalimentare, cât şi dindeplasările pentru învăţământ preuniversitar, pentru serviciile specializate din domeniul sănătăţii, pentru serviciile financiar-bancare, etc. Aceste relaţii sunt facilitate de transportul în comun organizat prin reţeaua de autobuze şi microbuze între Belceşti , Iaşi, Târgu frumos şi Hârlău. Relaţiile cu zonele urbane se realizează în dublu sens, dar nu sunt prea solide datorită distanţei mari. Oraşele devin piaţa de desfacere a surplusului de produse agricole rezultat în gospodăriile din comună, iar oraşele devin sursă de aprovizionare cu bunuri şi produse de larg consum pentru societăţile comerciale care funcţionează în comună. Alte relaţii se desfăşoară cu străinătatea, prin perspectiva persoanelor din comună, plecate la muncă în diferite ţări din Europa.
Repatrierea valutei de către cei care lucrează în străinătate contribuie, într-o anumită măsură, la ridicarea standardului de viaţă, chiar dacă cea mai mare parte a investiţiilor sunt orientate în construcţia de locuinţe şi cumpărarea de bunuri, prea puţine fiind direcţionate în domeniul antreprenoriatului.

1. PRINCIPALELE PARTIDE POLITICE
a. Partidul National Liberal
b. Partidul Social Democrat
c. Uniunea Salvați România

2. CULTELE RELIGIOASE

În comuna Belcești exista 8 biserici:

• Biserica Adormirea Maicii Domnului sat Tansa             

• Biserica ortodoxă din satul Munteni                                 

• Biserica Sfântul Ioan Botezătorul – Sat Ruşi, Belceşti       

• Biserica Sfânta Ecaterina sat Ulmi                                  

• Biserica Sfinţii Impăraţi – Văleni, Belceşti                       

• Biserica Sfântul Nicolae sat Satul Nou                             

• Biserica Sfinţii Împăraţi – sat Liteni                             

• Biserica Sfinţii Voievozi – Ciorăni, Belceşti                     

• Barajul – văzut în partea estică

• Bahluiul

• Iazurile de pe Valea Mare

• Pădurea din Valea Morii

• Insula de pe baraj

• Satul Ulmi- văzut de pe Baraj

• Iazul Cicadaia

• Aspect de la întâlnirea Broscuțelor cu prietenii -,, Moldova Classic Rally 2023